CONSIDERATII GENERALE DESPRE REVITALIZARE

Sa analizam aceste procese mai in detaliu. Cum se uzeaza in mod normal o piesa?
In imagine este prezentat, in detaliu, un defect la nivelul suprafetei de frecare. In acest caz este o zgarietura (in sectiune). Atentie: zona marcata este o zona de suprafata anormala (uzata). Aici atomii metalelor au legaturi duble necompensate: acesti atomi, in cazul unei sarcini mecanice aplicate asupra lor, sunt usor de „rupt” si de „dezechilibrat” rezultatul final fiind scoaterea lor din matrice (structura cristalina metalica). Imaginati-va un copac care creste pe marginea unui rau. Sub actiunea apei si a vantului, solul cu timpul se distruge, dezgolind radacinile copacului. In consecinta, copacul nu se mai fixeaza bine in pamant si orice vant mai puternic il poate smulge, cu tot cu radacini. In mod simplificat acelasi proces are loc si in cazul suprafetelor de frecare. Atomii se rup din ce in ce mai usor din matrice (structura cristalina a metalului) iar uzura progreseaza accelerat. Mai mult decat atat, sub influenta sarcinilor mari se pot dizloca „grupuri” intregi de atomi – clustere – ceea ce va duce la aparitia uzurii catastrofice. Fenomenul de uzura asa s-a manifestat a de la bun inceput – pana la descoperirea fenomenului de revitalizare, cand savantii au descoperit ca exista o posibilitate de a diminua procesul de uzura si chiar de a restabiliza suprafata uzata! S-a descoperit ca este posibila crearea de conditii in care piesele isi recapata din nou masa, volumul si forma initiala. Pentru crearea acestor conditii, in zona de frecare trebuie sa fie introdusa o substanta speciala – revitalizantul XADO. El contine materialul de reconstructie a suprafatei de frecare viitoare si un activator energetic unic, care transforma energia de frecare prea mare in energie pentru crearea unei retele cristaline noi – a unei suprafete noi.

Unde incepe revitalizarea ? Care este mecanismul refacerii suprafetei ?
Revitalizarea incepe in zonele supraincarcate (zonele cu uzuri maxime), pentru ca anume in aceste locuri exista un exces de energie necesar inceperii noului proces de reconstructie, iar atomii metalelor au un numar mare de legaturi libere (necompensate) datorate ruperii atomilor din structura cristalina (uzurii). Aceste legaturi atrag ca niste magneti, anume in zonele de uzura, materialul de reconstructie – revitalizantul XADO. La aparitia sarcinilor electrice, activatorul energetic directioneaza energia excesiva pentru constructia unei retele cristaline noi. In acest mod pe suprafata veche se formeaza o suprafata noua.
Peste cateva minute de functionare, dupa inceputul revitalizarii, in locul zgarieturii apare un nou strat metalo – ceramic. Zona marcata, zona activitatii anormale, dispare. Procesele energetice s-au stabilizat, avansarea uzurii in suprafata de contact s-a oprit. Concomitent are loc fuziunea mutuala a acestor doua substante (a metalului si a metalo – ceramicii), care finalizeaza procesul formarii suprafetei noi si in acest fel opreste definitiv procesul distructiv. In timpul exploatarii, suprafata noua devine tot mai durabila.

Cum se autoregleaza cresterea stratului metaloceramic?
Sa ne imaginam ca privim piesele sub microscop. Chiar si cea mai neteda suprafata, in realitate nu este uniforma reprezentand o serie de “denivelari’’. Uzura apare in locurile slabe „dislocand” si „deplasand” atomi din structura cristalina a metalului piesei. „Denivelarile” devin din ce in ce mai adanci. Deci, uzura de 100% nu are loc atunci cand piesa se uzeaza complet, cum cred unii, ci atunci cand se uzeaza complet „varfurile denivelarilor”. Cat timp exista “scheletul” ce memoreaza dimensiunile initiale ale pieselor, aceste piese pot fi reconstituite integral prin intermediul revitalizarii. In acest fel piesele nu-si vor mari dimensiunile mai mult decat este necesar. Dupa refacerea suprafetei geometrice initiale a piesei tratate, vor disparea si conditiile necesare revitalizarii. Sistemul se va stabiliza. Revitalizantul ramas neutilizat va ramane in ulei si va intra in reactie cand va „semnala” aparitia unei noi zone cu activitate electrica anormala pe suprafata pieselor (uzura).